Strategia de politică externă a SUA de denuclearizare a Coreei de Nord prin presiune și sancțiuni s-a dovedit în cele din urmă a fi ineficientă.

Extinderea capacităților militare și dezvoltarea de arme nucleare a fost din totdeauna o prioritate pentru regimul de la Phenian condus de familia Kim. Încă de la semnarea armistițiului din 1953, regimul în frunte pe atunci cu primul lider – Kim Il Sung a încercat să obțină ajutor din partea URSS pentru a putea construi propria infrastructură și program de arme nucleare, dorind să obțină atât un avantaj în nivelul de putere militară și negocieri față de Coreea de Sud și aliații săi cât și să întărească securitatea proprie în fața amenințărilor de interferență externă venite din partea SUA și aliaților săi pe termen lung.

Primul test reușit a fost confirmat oficial în Octombrie 2006, la aproximativ 3 ani după ce Coreea de Nord a anunțat retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară în 2003. Din 2006 până în prezent au fost confirmate oficial 6 teste, ultimul întâmplându-se în septembrie 2017, pe fondul creșterii tensiunilor de atunci dintre SUA și DPRK.

Politica externă a SUA în ceea ce privește securitatea aliaților din Peninsula Coreană a fost centrată în jurul obiectivului de denuclearizare a Coreei de Nord. Primele runde de dialog au avut loc în perioada negocierilor multilaterale (Six Party Talks 2003-2009) între China, Rusia, Coreea de Nord și SUA, Japonia, respectiv Coreea de Sud. Chiar dacă la început aceste runde de dialog desfășurate pe mai multe etape păreau că se îndreaptă spre un progres mutual, negocierile s-au terminat în 2009 atunci când Coreea de Nord a lansat (fără succes) primul său satelit în spațiu, lucru care a fost condamnat și sancționat de catre președintele SUA (Barack Obama), Coreea de Sud și UNSC (Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite) care au cerut un pachet de sancțiuni mai aspru asupra DPRK, votat în unanimitate și agreat de toate cele 5 națiuni prezente în rundele de negocieri exceptând Coreea de Nord.

Ca răspuns DPRK a anunțat că se retrage din negocieri declarând că “nu se va mai angaja niciodată într-un astfel de demers”, ulterior desfășurând un alt test nuclear in mai 2009 urmat de doua conflicte armate cu vecinul său, Coreea de Sud în noiembrie 2009 si in martie 2010 care au dus la degradarea relației dintre cele doua state.

După moartea lui Kim Jong il (decembrie 2011) si preluarea puterii de către Kim Jong-Un, Coreea de Nord anunțase (în 2012) că intenționa să amâne pe termen nedeterminat dezvoltarea programului de lansări de rachete și de arme nucleare în acea perioadă, primind la schimb ajutor umanitar din partea SUA. “Scena Internațională” a fost optimistă atunci când noul lider care preluase puterea acceptase o înțelegere privind colaborarea externă și ajutorul umanitar oferit populației în detrimentul dezvoltarii militare, însă speranțele aveau să se prăbușească mai târziu, având în vedere că la scurt timp după, in aprilie 2012 a existat o nouă tentativă de lansare a unui satelit care eșuase, ceea ce a dus la degradarea relațiilor și eșecul înțelegerii inițiale.

În timpul președenției lui Donald Trump, politica externa a SUA față de DPRK s-a înăsprit și mai mult, crescând totodată sancțiunile și nivelul de izolationism direcționat Coreei de Nord. Pe fondul escalării tensiunilor dintre cele două state, au existat mai multe întâlniri diplomatice dintre cei doi lideri (două summit-uri: in 2018 Singapore, respectiv 2019 Vietnam), Donald Trump fiind de altfel primul Președinte al SUA care a pășit în teritoriul Coreei de Nord. Și de această dată in ciuda unor negocieri și eforturi diplomatice care se arătau promițătoare, nu s-a efectuat nicio înțelegere finală, deoarece desființarea complexului nuclear de la Yongbyon nu putea fi luată în considerare de DPRK (mai multe detalii în sursele bibliografice).

În timpul administrației președintelui Joe Biden, au existat câteva tentative de interacțiune diplomatică inițiate de SUA, dar niciuna nu a fost primită cu deschidere, Coreea de Nord continuând investițiile în dezvoltarea militara și efectuarea de teste cu rachete balistice.

Pentru a se proteja de pachete noi de sancțiuni ale UNSC, respectiv pentru a obține resuse utile pentru a crește ritmul de dezvoltare a tehnologiei, Coreea de Nord și-a întărit relațiile cu Federația Rusă, în special pe fondul izbucnirii Războiului din Ucraina declarând la momentul izbucnirii că “măsurile SUA care ignoră preocupările de securitate ale Rusiei sunt cauza principală a crizei din Ucraina”. De asemenea, în toamna acestui an, liderii celor doua țări s-au întâlnit la Vostochny, unde Kim Jong Un l-a asigurat pe Vladimir Putin de sprijinul său împotriva “luptei sacre cu Vest-ul”, Vladimir Putin declarând la rândul său că va oferi ajutor tehnologic Coreei de Nord pentru dezvoltarea de sateliți, aceasta reușind să lanseze cu succes un satelit de recunoaștere chiar la sfârșitul anului trecut (cu ajutor din partea Rusiei conform Coreei de Sud).

În ciuda încercărilor constante de atingere a obiectivelor de securitate de denuclearizare a DPRK, SUA se află în acest moment în cel mai îndepărtat punct de destinația finală, ceea ce face de altfel și ca posibilitatea “reunificarea celor două Coree” să aibă cel mai scăzut nivel de probabilitate de până acum. Prin urmare este nevoie ca atât actuala, cât și eventual noua administrație prezidențială ce va fi formată în urma alegerilor din 2024 să adopte o noua strategie de politică externă în raport cu atingerea obiectivelor de securitate din zona respectivă.

Potrivit KCNA (agenția națională de presă din Coreea de Nord), în mesajul de anul nou al liderului Kim Jong-Un, acesta a menționat că Reunificarea nu mai reprezintă un obiectiv pentru DPRK, iar dezvoltarea militară și creșterea muniției de război este importantă pe urma exercițiilor militare comune provocative ale SUA și Coreea de Sud.

Totodată, chiar astăzi a avut loc un act militar provocativ din partea DPRK. Mai precis au fost trase 200 de cartușe de artilerie în largul Coastei de Vest Coreene, în apropierea insulelor Baengnyeong și Yeonpyeong (o zonă bine știută ca fiind un punct de acte ostile între cele două națiuni, astfel de acte provocative având loc și în trecut – ultimul fiind in noiembrie anul trecut). Niciun civil nu a fost rănit din fericire, însă armata Coreei de Sud a efectuat exerciții militare în zonă ca răspuns la actul escalator declanșat de DPRK, îndemnându-și totodată civilii din Yeonpyeong să evacueze locuințele și să se adăpostească pe fondul posibilității izbucnirii unui act de conflict direct între cele două.

Autor: Ștefan Cristea

Surse:

https://koreapeacenow.org/…/a-history-of-relations…/

https://thediplomat.com/…/the-long-road-back-to-the…/

https://www.reuters.com/…/worldNews/idUSTRE54O4FS20090525/

https://crsreports.congress.gov/product/pdf/IF/IF10246