Până astăzi, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat două rezoluții în ceea ce privește situația din Gaza, următoarea fiind programată pentru săptămâna în curs. SUA s-au abținut din a le vota, iar în cazul rezoluției programate săptămâna aceasta ce prevede încetarea focului, Washingtonul a anunțat că se va opune prin veto. Odată cu începerea războiului, mai precis pe 7 octombrie 2023, Statele Unite și-au folosit constant puterea de veto pentru a susține statul Israel în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Cel mai recent caz din acest registru datează din luna decembrie 2023, când SUA s-au opus prin veto unei rezoluții privind încetarea focului, ce fusese prezentată de Emiratele Arabe Unite. Opunerile au fost datorate modului defectuos de formulare a condițiilor de încetare a focului, securitatea Israelului fiind pusă în pericol de către acestea.

Prima rezoluție adoptată, cea din data de 15 noiembrie, viza încetarea temporară a focului din considerente umanitare în Gaza, pentru a proteja civilii palestinieni. Ulterior, pe 22 decembrie, Consiliul de Securitate al ONU adoptă o rezoluție mai moderată, solicitând accelerarea livrărilor de ajutor umanitar către civilii din Gaza, fără a include cererea inițială de suspendare urgentă a ostilităților dintre Israel și Hamas. Și în acest caz SUA și Rusia s-au abținut din a vota.

În ceea ce privește următoarea rezoluție, programată pentru marți, 20 februarie, respectiv propusă de Algeria, care are statutul de reprezentant al statelor arabe în Consiliul de Securitate al ONU, Statele Unite ale Americii au anunțat, prin vocea ambasadoarei trimise la Organizația Națiunilor Unite, Linda Thomas-Greenfield, că se vor opune prin veto pentru a o bloca. Rezoluția solicită, din nou, atât o sistare a agresiunilor din considerente umanitare, cât și eliberarea necondiționată și imediată a ostaticilor, ceea ce contravine strategiei de obținere a păcii gândită de SUA, care se bazează mai degrabă pe contactele diplomatice dintre Israel și Hamas, mediate de Qatar și Egipt.

În acest sens, prim-ministrul Qatarului, Sheikh Mohammed bin Abdulrahman Al Thani, care ocupă și funcția de ministru de Externe, a transmis, în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen, care a avut loc în acest weekend, că deși discuțiile diplomatice nu au atins obiectivele propuse de obținere a păcii, nu își va opri eforturile de mediere.

De asemenea, atunci când vorbim despre influența organismelor internaționale asupra conflictului dintre Israel și Hamas nu putem face abstracție de influența Curții Internaționale de Justiție. Audierile publice cu privire la consecințele legale ale ocupației Israelului asupra Palestinei au început deja la Curtea Internațională de Justiție și vor dura 6 zile. Un număr record de 52 de state vor aduce argumente în fața instanței în perioada următoare. Reprezentanții palestinieni la Curtea Internațională de Justiție au prezentat astăzi argumente referitoare la consecințele ocupării de către Israel a teritoriilor palestiniene. Ei au susținut că existența și exercitarea dreptului palestinian la autodeterminare nu reprezintă, în viziunea lor, un subiect de negociere. Procedurile vor continua mâine, cu reprezentanții din Africa de Sud, Algeria, Arabia Saudită, Țările de Jos, Bangladesh și Belgia. Totodată, reprezentanții palestinieni au cerut Curții Internaționale de Justiție să declare că practicile discriminatorii ale Israelului împotriva poporului palestinian sunt echivalente cu apartheidul.

Însă, atribuirea terminologiei de apartheid în cazul Israelului nu este recunoscută de SUA și de UE. Astfel, SUA au adoptat în anul 2023 o rezoluție în care au afirmat că Israelul nu poate fi considerat un stat rasist, respectiv nu poate fi încadrat la apartheid, iar, în cursul ultimilor ani, administrația Biden și-a exprimat dezacordul față de analizele privind drepturile omului, care susțin că Israelul aplică politici de apartheid. În ianuarie 2023, Comisia Europeană a menționat, la rândul ei, că nu consideră corect ca termenul de apartheid să fie atribuit statului israelian. Acest termen se referă la politicile Guvernului israelian din teritoriile palestiniene ocupate. Se reproșează faptul că palestinienii au o capacitate limitată de a se deplasa liber, nu au dreptul de a vota în alegerile israeliene și sunt judecați în cadrul unui sistem legal diferit, implicând ideea că cetățenii palestinieni ar fi cetățeni de rangul doi.

Nu în cele din urmă, situația internațională este complicată pe termen scurt de faptul că premierul israelian Bejamin Netanyahu se pregătește să invadeze Rafah, neacceptând soluția celor două state și fiind susținut de o parte din aliații din Occident și de anumite state din regiune. Trebuie menționat că Netanyahu a indicat foarte rar, în timpul mandatelor sale, o deschidere către soluția celor două state, chiar deloc în ultimii ani, militând pe de altă parte pentru deschiderea relațiilor diplomatice cu statele arabe, perioadă în care a ocolit centralitatea chestiunii palestiniene. El a mai afirmat că Israelul nu a cunoscut niciodată o perioadă mai pașnică și mai prosperă decât în cei aproximativ 16 ani în care a fost prim-ministru.

Sub mandatele sale consecutive, Israelul a implementat sistemul Iron Dome pentru interceptarea rachetelor din Fâșia Gaza, a construit un gard echipat cu senzori subterani, a înzestrat armata israeliană cu arme controlate de la distanță și a creat un sistem extins de camere de supraveghere de-a lungul frontierei cu Gaza. Acesta sperase totodată că problema Palestinei și a statalității sale a fost eliminată de pe agenda statelor arabe din regiune, în special a statelor sunite. Cu toate acestea, atacul efectuat de Hamas pe 7 octombrie a contrazis presupunerea în cauză.

Pe de altă parte, Netanyahu, conducând țara pentru o perioadă mai lungă decât David Ben-Gurion, considerat părintele fondator al Israelului, a reușit să își impună doctrina națională și probabil această paradigmă nu se va schimba prea curând. În consecință, Israelul și-a exprimat pe 18 februarie opoziția cu privire la recunoașterea statului palestinian. Netanyahu menționează faptul că, pentru a se putea ajunge la un acord cu Palestina, Israel va respinge orice încercare internațională care le va impune o soluție, singura modalitate agreată de Guvern fiind negocierile directe cu Hamas.

Strategia de război a Israelului este stabilită de către prim-ministrul Netanyahu, ministrul apărării Yoav Gallant și Benny Gantz, ministru în actualul cabinet de război. Cei trei au drept de vot, în timp ce Eizenkot și Ron Dermer sunt observatori în cadrul cabinetului de război. Gallant a afirmat că doar presiunea militară va atinge obiectivele Israelului, dar a cerut, de asemenea, ca acest cabinet să stabilească obiective diplomatice, respectiv să discute planuri post-război privitoare la Gaza.

De ce vrea premierul Benjamin Netanyahu să atace Rafah?

Rafah este o zonă din sudul Gazei, cu aproximativ 2 milioane de locuitori, dintre care 1.4 milioane au fost mutați din cauza agresiunilor. Mai mult, peste jumătate din populația Gazei a fugit în Rafah, aflat la frontiera cu Egiptul. Operațiunea terestră din Rafah este programată în cazul în care ostaticii israelieni nu vor fi eliberați. În acest context, trebuie menționat totodată că Netanyahu a declarat că, sub conducerea sa, Israelul nu va face nicio concesie până când nu va obține o victorie completă împotriva Hamas. Termenul limită pentru eliberarea ostaticilor israelieni este Ramadanul și a fost stabilit de generalul în rezervă Benny Gantz, membru al cabinetului de război al premierului israelian. Benjamin Netanyahu insistă că planul referitor la operațiunea din Rafah va continua, în ciuda avertismentelor venite din partea unor țări precum Australia, Canada și Noua Zeelandă, care afirmă că o astfel de acțiune ar avea un impact devastator asupra palestinienilor localizați acolo. Însă, Netanyahu consideră că “cine ne spune să nu acționăm în Rafah, ne spune să pierdem războiul”.

Faptul că Bibi este atât de hotărât în acțiunile sale poate fi explicat prin încrederea sa în forța militară a Israelului, care a eliminat multe din brigăzile Hamas din Gaza. De asemenea, reușitele Forțelor Armate Israeliene includ atât distrugerea rețelelor de tuneluri subterane, cât și asasinarea unor comandanți Hamas, în luna ianuarie.

Ca replică din partea Hamas cu privire la noile planuri ale Israelului, șeful biroului politic al organizației cu pricina, Ismail Haniyeh, a subliniat pe 17 februarie că nu va accepta oprirea agresiunilor, decât dacă vor avea loc: retragerea Forțelor Armate Israeliene din Fâșia Gaza, furnizarea de adăpost sigur pentru persoanele strămutate, întoarcerea persoanelor strămutate și un angajament pentru reconstrucție asumat de Israel.

Concluzionând cele expuse mai sus, trebuie subliniat că Netanyahu, în timp ce se străduiește să gestioneze cu atenție echilibrul diplomatic fragil între Washington, aliații internaționali și Guvernul său, poate să întâmpine provocări suplimentare odată ce faza mai intensă a confruntărilor va avansa.

Autor – Miruna Ghițulete

Surse:
https://press.un.org/en/2023/sc15496.doc.htm
https://news.un.org/en/story/2023/12/1145022
https://www.middleeastmonitor.com/20240218-algeria-submits-draft-un-resolution-calling-for-immediate-ceasefire-in-gaza/
https://edition.cnn.com/2024/02/19/middleeast/icj-israeli-palestinian-occupation-intl/index.html