Conflictul din Orientul Mijlociu a cunoscut numeroase evoluții pe parcursul acestui an, atât escaladări ale violenței cât și tratate de oprire a focului, controverse la scara justiției internaționale dar și intervenții ale Organizației Națiunilor Unite. Acest conflict la scară regională a fost în prim plan în 2024 deoarece evenimentele petrecute au șocat întreaga lume iar multitudinea de schimbări produse în această regiune vor avea consecințe considerabile în următorii ani și de ce nu decenii.

Anul a început cu asasinarea șefului adjunct al grupării Hamas, Saleh Al-Arouri. Acest atac cu o dronă a Israelului asupra unei suburbii din sudul Beirutului a marcat prima asasinare a unui lider Hamas în afara teritoriilor din Palestina. În aceeași perioadă pe data de 12 Ianuarie o coaliție formată pentru a opri atacurile din Marea Roșie a rebelilor Houthi asupra navelor comerciale a bombardat peste 60 de ținte în Yemen. Prin aceste eveniment, Statele Unite ale Americii aveau să se implice militar pentru prima dată în zonă de când Războiul dintre Israel și Hamas a început.

Pe tot parcursul acestui an au existat numeroase opoziții cu privire la modul în care armata israeliană a acționat în acest conflict, iar una dintre cele mai controversate momente ale războiului a venit pe 1 Aprilie, când 7 voluntari ai World Central Kitchen au fost omorâți într-un atac cu drona. În aceeași primăvară, invazia asupra orașului Rafah pe care Benjamin Netanyahu o anunțase încă din Februarie a fost începută pe data de 6 Mai, la scurt timp după ce cabinetul de război al israelului refuzase un tratat de încetare a focului cu Hamas. La o scară mai mică decât se estimase, această invazie a fost percepută ca o greșeală și o escaladare a conflictului, rezultând astfel la o creștere a numărului de victime și de palestinieni strămutați. Un alt moment important a fost reprezentat de apariția unui raport al Comisiei Internaționale Independente de anchetă a Consiliului Pentru Drepturile Omului al ONU pe data de 12 Iunie, raport care concluziona faptul că atât Hamasul cât și Israelul au comis crime de război pe parcursul acestui conflict. Oficialii Israelieni au respins aceste afirmații și concluzii pe baza unor acuzații de ”discriminare sistemică împotriva Israelului”.

Toată această tensiune ce plana asupra întregii regiuni avea să se intensifice și mai mult în momentul în care Iranul a lansat un atac direct cu un baraj de peste 300 de rachete și drone în seara de 13 Aprilie, atac ce viza Israelul. Oficiali din Iran spuneau la acel moment că acest atac a reprezentat o parte dintr-o serie de represalii împotriva Israelului pentru un atac asupra Consulatului Iranian din Damasc, Siria. Astfel că acesta era doar începutul conflictului dintre cele două țări, conflict ce avea să cunoască numeroase momente de escaladare a violenței datorită sprijinului pe care Iran îl oferea grupărilor precum Hamas și Hezbollah, dar și din cauza faptului că numeroși lideri ale acestor grupări erau vizați și asasinați de către Israel. O altă dată importantă a conflictului dintre cele două state a fost 1 octombrie, o dată la care o nouă serie de rachete și drone au fost trimise pentru a lovi Israelul. Din nou, acest atac a fost oprit de către sistemele de apărare antiaeriană iar distrugerile materiale și pierderile omenești au fost la un nivel minim, exact ca în luna aprilie. Israelul a răspuns și de această dată cu un atac asupra obiectivelor și infrastructurii militare iraniene, afectând considerabil capacitățile lor de apărare și de producere a rachetelor.

Un alt moment important a fost reprezentat de începerea unei invazii în sudul Libanului la începutul lunii octombrie, invazie ce prevedea destructurarea grupării Hezbollah prin atacuri țintite împotriva liderilor săi precum cea care l-a ucis pe Hassan Nasrallah și Ali Karaki la sfârșitul lunii septembrie. Pe data de 27 Noiembrie, după o lungă perioadă de atacuri un tratat de încetare a focului a fost semnat în care i se cere Israelului să părăsească sudul Libanului iar ca Hezbollah să nu mai fie prezentă militar în acea zonă . Chiar dacă este un tratat fragil și pe care ambele părți l-au încălcat, această evoluție denotă apariția unui pilon de stabilitate pe acest teatru de război și o revenire la rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate ONU.

Strategia Israelului de a ”decapita” grupările teroriste Hamas, Hezbollah și Houthi a fost eficientă în acest an, întrucât numeroși lideri susținuți de către guvernul de la Teheran au fost asasinați pe tot parcursul lui 2024. Această listă este compusă din numeroși lideri, cei mai importanți fiind: Saleh Al-Arouri (lider adjunct politic Hamas) și Yahya Sinwar (”creierul” atacului terorist din 7 octombrie 2023,lider militar Hamas), Fuad Shukr (lider militar Hezbollah),  Hassan Nasrallah (liderul Hezbollah) și Ismail Haniyeh ( liderul politic Hamas). Se pare că asasinările lor au condus la destructurarea și destabilizarea considerabilă ale acestor grupări, iar acest lucru a fost evidențiat și în căderea regimului Assad din Siria.

Conflictul din O.M. a fost puternic escaladat în 2024 atât de către Israel, cât și de către Iran și aliații săi. Pe parcursul anului au fost numeroase evenimente care au condus la creșterea tensiunilor dintre cele două părți, tensiuni care de multe ori s-au transformat în acțiuni care au dus la pierderea de vieți omenești și la adâncirea continuă a unei crize umanitare grave în Palestina. Chiar dacă acest articol nu a reușit să atingă toate evenimentele importante și relevante în cadrul acestui subiect, consider că acesta reprezintă o bază stabilă pentru a înțelege o mică parte a acestui conflict. Sfârșitul acestui an vine atât cu amintirea victimelor acestor războaie, cât și cu speranța că această regiune puternic afectată de conflicte se va putea dezvolta în pace și armonie în viitorul apropiat.

Autor: Raul Iagar